Atenţie la posturile de şofer de taxi în regim privat

Acest articol îl dedic celor interesaţi să se angajeze în Marea Britanie pe posturi de şoferi de taxi. Fiţi vigilenţi în ceea ce priveşte oferta anunţului dar, mai ales, la termenii contractului pe care îl semnaţi (contract de colaborare/de muncă). Întrucât, deşi vi se promit, spre exemplu, venituri de 800 de lire sterline/săptămână, se poate ca la sfârşitul lunii să nu rămâneţi decât cu foarte puţini bani. De ce? Pentru că, fără să fi fost atenţi, aţi semnat un contract prin care vă obligaţi să suportaţi toate costurile legate de angajare şi/sau de întreţinerea maşinii de lucru, şi ajungeţi să plătiţi o chirie prea mare comparativ cu condiţile de cazare.

Acesta a fost cazul unor români plecaţi la lucru în Marea Britanie prin intermediul unei agenţii din Focşani. Posturile oferite erau de şofer de taxi în regim privat. Oamenii au semnat, fără să îşi dea seama, contracte prin care declarau, de fapt, că sunt lucrători pe cont propriu (self employed). Astfel că se obligau, fără să ştie, la suportarea, pe cont propriu, a cheltuielilor legate de închirierea maşinilor de taxi, de asigurări, combustibili, precum şi la plata amenzilor de circulaţie primite, a asigurările sociale şi a impozitului pe venit. Românii erau în realitate sub-contractori pe cont propriu, iar nu angajaţi, neputând astfel beneficia de avantajele contractului de muncă tradiţional (garanţia unui salariu minim pe lună, orar fix de lucru, dreptul la concediu de muncă/de boală plătit, etc.).

Pericolul poate fi însă şi mai mare, întrucât contează şi tipul de autorizaţie de muncă care vi se eliberează. Potrivit Reglementărilor privind Imigraţia şi Autorizarea Lucrătorilor (2006), lucrătorii care derulează raporturi de muncă fără a deţine autorizaţiile necesare pot fi sancţionaţi cu amenzi de până la 5.000 de lire sterline şi/sau cu închisoare de până la 3 luni.

Informaţi-vă cum trebuie în ceea ce priveşte locul de muncă care vi se propune. Pe website-ul britanic al HM Revenue & Customs, puteţi afla care este regimul aplicabil jobului dvs., răspunzând unor întrebări simple privind tipul activităţilor ce trebuie să le desfăşuraţi. Evitaţi astfel riscul de a fi amendaţi şi/sau trimişi după gratii.

Fiţi vigilenţi(e) şi nu uitaţi să ne împărtăşiţi experienţele dvs. legate de munca în străinătate.

Nu toate joburile de internet sunt adevărate!

Pentru aceia dintre dvs. care doriţi să obţineţi un loc de muncă în Marea Britanie vă ofer câteva ponturi care să vă ajute să deosebiţi, pe internet, ofertele serioase de angajare de cele neserioase.

1. La fel ca şi în România, companiile din Marea Britanie trebuie să se înregistreze la Companies House (echivalentul britanic al Oficiului Registrului Comerţului). Website-ul acestei instituţii, www.companieshouse.gov.uk, oferă posibilitatea verificării on-line a bazei de date în care sunt înregistrate companiile care funcţionează pe teritoriul Marii Britanii.

2. Orice companie britanică care oferă servicii în vederea obţinerii documentaţiei care să ateste dreptul de muncă trebuie să fie autorizată de către Office of the Immigration Services Commissioner. Verificaţi pe www.oisc.gov.uk.
În cazul în care aceste servicii sunt oferite de către birouri de avocatură (solicitors sau barristers), existenţa acestor birouri sau legalitatea funcţionării lor poate fi verificată prin contactarea The Law Society, organizaţia profesională a avocaţilor din Anglia şi Ţara Galilor (tel: 0044. 20. 7242.1222).

3. O altă modalitate, prin care vă puteţi da seama dacă firma britanică este serioasă, constă în studierea datelor de contact care vă sunt furnizate. Dacă vi se cer sume de bani pentru diverse motive (ex.: procesarea dosarului dvs.) prin adrese de e-mail obişnuite (yahoo.co.uk, hotmail.com), fiţi vigilent(ă). Verificaţi identitatea respectivei firme înainte de a trimite orice sumă de bani (conform sfaturilor de la punctele 1 şi 2).

4. Dosarul de solicitare a unei autorizaţii de muncă (accession worker card) este gratuit pentru cetăţenii români! Dacă însă, pentru obţinerea autorizaţiei de muncă, este necesară obţinerea în prealabil de către compania angajatoare a permisului de muncă, costurile acestuia (în prezent de 190 de lire sterline) cad în sarcina companiei angajatoare.

Fiţi vigilenţi(e) şi nu uitaţi să ne împărtăşiţi experienţele dvs. legate de munca în străinătate!

Atenţie la falsele oferte de muncă în Marea Britanie!

Dacă v-aţi decis să faceţi pasul de a munci în străinătate, posibilităţile de căutare a ofertelor de angajare oriunde în lume sunt, astăzi, nelimitate. Fie că mergeţi la sigur, printr-o cunoştinţă, sau că răspundeţi unui anunţ publicat pe hârtie sau on line, aveţi la dispoziţie o varietate de propuneri de joburi.

Şi tocmai din cauza multitudinilor de locuri de muncă în afara ţării apar şi falsele oferte de angajare. De această dată îmi propun să vă solicit atenţia în ceea ce priveşte anunţurile de pe internet propunând joburi în Marea Britanie. Şi în lumea angajărilor zicala „nu tot ce zboară se mănâncă“ este foarte adevărată. În consecinţă, fiţi atent(ă) cui vă trimiteţi CV-ul atunci când doriţi să răspundeţi la o ofertă de muncă în Regatul britanic.

Cum vă puteţi feri de falşii angajatori? O soluţie simplă şi rapidă constă în verificarea firmei de mediere (agenţia de recrutare din România) şi a a companiei britanice angajatoare. La Oficiul Registrului Comerţului din România puteţi solicita informaţii privind legalitatea funcţionării firmei româneşti, în timp ce pe angajatorul britanic îl puteţi controla apelând la serviciile on line ale instituţiei britanice Companies House. Dacă angajatorul dvs. nu apare în evidenţa niciuneia dintre instituţiile de mai sus, înseamnă că trebuie deja să vă puneţi întrebări în ceea ce priveşte onestitatea anunţului.

De asemenea, înainte de semnarea contractelor de muncă/contractelor de mediere/contractelor de colaborare, vă sfătuiesc să le analizaţi foarte atent şi chiar să vă documentaţi cu privire la posibilitatea angajării în Marea Britanie. Verificaţi dacă este permisă angajarea cetăţenilor români în meseria/profesia pentru care se face anunţul, dacă este necesară obţinerea unei autorizaţii de muncă anterior începerii lucrului, iar, dacă da, aflaţi cine trebuie să obţină această autorizaţie şi cât costă. Informaţi-vă cu privire la condiţiile de acces pe piaţa muncii din Marea Britanie. Şi, nu în ultimul rând, vă îndemn să nu achitaţi niciunul dintre comisioanele cerute pentru obţinerea unui loc de muncă înainte de a vă documenta şi de a verifica cât de serioasă este oferta respectivă de muncă.

Închei printr-un exemplu concret de înşelăciune, întâmplat unui grup de 24 de muncitori români plecaţi la muncă în Marea Britanie.
Conaţionalii noştri au apelat la serviciile de mediere oferite de un „agent“ de plasare a forţei de muncă, din România, pentru locuri de muncă necalificate în Marea Britanie. În schema de înşelăciune era implicat şi un agent britanic. Ajunşi în Marea Britanie, cei 24 de români s-au trezit singuri, uitaţi în gara de tren din Londra. Reprezentanţii agenţiei britanice nu mai răspundeau la telefon. Oamenii au fost interpelaţi de poliţia britanică, contrariată de faptul că românii aşteptau grupaţi la intrarea în gară. Astfel s-a aflat faptul că fiecare dintre cei 24 de cetăţeni români ar fi trebuit să plătească agenţiei britanice o sumă de 300 de lire sterline reprezentând costul cazării pentru o lună de zile. Oamenii au explicat că persoana de contact era de negăsit şi au cerut ajutorul poliţiei pentru a intra în legătură cu agenţia britanică. Contactată de către Ambasada României la Londra, agenţia britanică a negat orice implicare în acest caz , atât în ceea ce priveşte agentul de ocupare a forţei de muncă din România, cât şi firma la care urma să se facă plasarea lucrătorilor. Presupusul „reprezentant” care a încheiat contractul cu agenţia română, precum şi datele acestuia de contact (adresă de e-mail, număr de telefon mobil) nu aparţineau, de fapt, companiei britanice. Scopul chemării cetăţenilor români în UK pare să fi fost perceperea sumei de 300 de lire sterline pentru cazare, fără intenţia de a oferi efectiv acest serviciu.

Astfel de cazuri sunt foarte frecvente, fapt ce trebuie să vă pună în gardă. Pentru a avea mai multă siguranţă, vă îndemn să consultaţi doar ofertele de locuri de muncă în străinătate publicate pe portalurile profesioniste, cum sunt Tjobs.ro (4700 oferte), Myjob (3700 oferte, cele mai multe în Marea Britanie- 3300), Ejobs (2500 oferte), sau Bestjobs (370 oferte).

Atenţie la contractele de muncă în agricultură în Marea Britanie!

Dacă doriţi să obţineţi un loc de muncă în Marea Britanie, în domeniul agricol, următoarele informaţii vă vor fi de folos. Ţineţi cont de ele, întrucât foarte mulţi români care lucrează în agricultură pe teritoriul britanic se regăsesc în situaţii în care nu sunt plătiţi pentru toate orele muncite sau plătesc comisioane nesimţit de mari către agenţii de recrutare în străinătate care îi trag, mai apoi, pe sfoară.

1. Dacă nu aveţi contract de muncă cu angajatorul, sunteţi plătit DOAR pentru orele efectiv lucrate! În aceeaşi ordine de idei, fermierul nu este obligat să vă plătească orele pe care nu le-aţi putut munci din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, conform Ordinului privind salariile în agricultură (Agricultural Wages Order 2008), dacă nu aveţi un contract de muncă scris încheiat cu el. Situaţia se schimbă dacă există o înţelegere contractuală scrisă între dvs. şi patron, caz în care acesta trebuie să vă plătească numărul de ore de muncă prevăzute în contract, chiar şi dacă nu le-aţi putut efectua din cauza vremii nefavorabile sau al altor factori.
Sfat: Solicitaţi întotdeauna angajatorilor introducerea/negocierea unei clauze în contractul de muncă care să reglementeze plata în situaţiile în care din cauza condiţiilor meteorologice, a lipsei comenzilor, sau a altor evenimente, nu vă puteţi desfăşura activitatea.

2. Citiţi întotdeauna cu atenţie clauzele contractului de muncă încheiat cu angajatorul britanic, mai ales cele legate de felul în care sunteţi plătit! Şi aceasta pentru că au existat situaţii în care agenţii de ocupare a forţei de muncă din Româna promiteau câştiguri salariale mai mari, calculate ca o medie a programului normal de lucru, dar nu ofereau informaţii clare cu privire la situaţia în care muncitorul nu putea lucra, dar nu din cauza lui. În multe cazuri, muncitorii români ajungeau să lucreze în medie doar 28,5 ore pe săptămână, motiv pentru care şi salariile lor erau mici, de unde şi nemulţumirile acestora.

Fiţi vigilenţi(e) şi nu uitaţi să ne împărtăşiţi experienţele dvs. legate de munca în străinătate!