Muncitori români neplătiţi de abator german

32 de mucitori români plecaţi la muncă în Germania au fost înşelaţi de agenţia care i-a recrutat la începutul lunii noiembrie 2009.

Românilor li se promisese salariul de 7,50 euro/oră ca şi tranşatori de carne într-un abator din orăşelul german Oldenburg, filială a lanţului de abatoare Danish Crown din Danemarca. Schema înşelăciunii este însă cu mult mai complicată. Românii nu erau, în fapt, angajaţi nici de abatorul german, nici de compania daneză Danish Crown. Ei lucrau, fără să o fi înţeles, în numele unei agenţii de recrutare din Cipru, ATLANCO LIMITED, care, printr-o agenţie de plasare a forţei de muncă din Irlanda, încheiase contractele cu românii.

După o lună de lucru, în ziua salariilor, românii au descoperit cu stupoare că cei 7,5 euro/oră se transformaseră în 3 euro/oră. Din cei 32 de conaţionali, doar unul şi-a primit salariul pe luna decembrie, însă calculat la 3 euro/ora.
Atunci a înţeles presa germană şi daneză schema. Anume, faptul că există o directivă UE care permite unei companii dintr-un stat UE (abatorul german) să angajeze personal provenind dintr-un alt stat UE, prin intermediul unui subcontractant (agenţiile de recrutare din Cipru şi Irlanda). Directiva UE respectivă acceptă, de asemenea, ca salariile muncitorilor să fie calculate la nivelul tarifelor minime din ţara în care este înregistrată agenţia de recrutare.

Iată cum, muncitorii români încheiaseră, în realitate, un contract de colaborare cu agenţia irlandeză, singura răspunzătoare de asigurarea salariilor lor, fiind supuşi respectării condiţiilor în vigoare din legislaţia irlandeză.

Poliţia germană s-a autosesizat, cazul fiind încă în cercetare. Între timp, cei 32 de români au rămas fără salariile pe decembrie 2009 şi ianuarie 2010…

Site de verificare agenţii/firme angajatoare din S.U.A. şi Canada

Pentru a te lămuri mai bine poti intra pe www.bbb.org şi acolo dai „search“ în baza de date a Biroului pentru orice:

• Nume de companie, americană sau canadiană,
• Număr de telefon,
• Codul postal, sau
• Pentru a afla care este profilul companiei de care eşti interesat(ă).

Rezultatele obţinute pot fi, mai apoi, filtrate în funcţie de stat sau de profilul companiei.

Muncitori români păcăliţi cu vize de muncă în S.U.A. false

Hotelurile de americane lux Walt Disney World's Swan and Dolphin Resort şi Westin Imagine, din Orlando, sunt date în judecată de muncitori români, brazilieni, filipinezi, arabi şi dominicani pentru că nu au fost plătiţi pentru munca prestată, şi anume peste 160 de ore!!

Cele 2 hoteluri refuză să le plătească românilor salariile datorate întrucât susţine că nu sunt angajaţii lor. Este adevărat că românii plecaseră la muncă în S.U.A. prin firma de intermedieri VR Services, care, în urma unei investigaţii internaţionale de fraudă, a fost închisă şi dată în judecată. Hotelurile susţin, în consecinţă, că nu mai e problema lor dacă muncitorii sunt sau nu plătiţi, din moment ce nu sunt angajaţi ai hotelului cu un contract clar de muncă.

Pe de altă parte, însă, românii şi ceilalţi colegi ai lor munciseră peste 160 de ore, într-o lună, având promisiunea că erau plătiţi la un tarif de 7,5 dolari pe oră.
De altfel, dintr-o statistică internaţională reiese faptul că din ce în ce mai multe lanţuri hoteliere preferă să angajeze personal pentru muncile de jos prin subcontractori, pentru a evita să fie trase la răspundere în momentul în care angajaţii nu sunt trataţi corespunzător.

Printre celelalte hoteluri cu care colabora firma VR Services se numără: Hilton Walt Disney World Resort, Hilton Orlando Bonnet Creek, Hyatt Regency Orlando International Airport, Marriott SpringHill Suites at SeaWorld şi Sheraton Safari Hotel and Suites.

Care ar fi morala?
1. Interesaţi-vă întotdeauna de legislaţia muncii din ţara în care doriţi să plecaţi la muncă;
2. Informaţi-vă dacă este sau nu nevoie de muncă şi de unde se obţine sau de ce documente aveţi nevoie.

Atenţie la falsele oferte de muncă în agricultură în Grecia!

Revin şi revin la acelaşi sfat: acordaţi atenţie deosebită ofertelor de locuri de muncă în străinătate! Lucrul în străinătate este un job ca oricare altul, în funcţie de domeniul în care doriţi să vă angajaţi, având foarte multe avantaje, mai ales de ordin financiar. DAR, la fel cum în România angajatorii sunt împărţiţi în două categorii, respectiv angajatori cinstiţi vs. angajatori necinstiţi, tot astfel stau lucrurile şi cu firmele din străinătate.

În consecinţă, verificaţi întotdeauna cât de reală este oferta respectivă dar şi cât de serioasă este persoana sau firma cu care semnaţi contractul de muncă. ESTE FOARTE IMPORTANT SĂ PLECAŢI LA LUCRU ÎN STRĂINĂTATE CU CONTRACT DE MUNCĂ REAL!

Exemplu:

44 de oameni din localitatea Slobozia Bradului, judeţul Vrancea, au ajuns sclavi pe o plantaţie din Grecia. Aceştia plecaseră ştiindu-se angajaţi la cules de portocale. Munceau câte 16 ore pe zi, dormeau în corturi improvizate din folii de plastic, fără acces uşor la apă sau electricitate. Iar, la finele primei luni, nu au fost nici plătiţi, deşi li se promisese un salariu de 30 euro/zi de muncă. Pare-se că, timp de 2 săptămâni, din munca lor, nu reuşiseră să îşi plătească nici măcar transportul iniţial!!!!. În schimb plătiseră, la plecarea din România, 480 de lei de căciulă „taxă de transport”...
Românul responsabil de această înşelăciune se numeşte Viorel Ivancea, zis Marcel Ursaru, de loc din Slobozia Bradului, dar mutat în Bucureşti, probabil pentru a nu fi linşat de consăteni?!...

Sfârşitul poveştii: După două săptămâni, disperaţi, oamenii l-au sunat pe primarul localităţii de baştină pentru a-i cere ajutorul. Pentru 22 dintre ei, familiile au pus mână de la mână şi i-au adus acasă. Ceilalţi, însă, au rămas în Grecia, sperând că vor fi totuşi plătiţi pentru munca lor...

Infirmiere românce înşelate de patron în Italia

Din octombrie 2009 aproximativ 30 de infirmiere românce, angajate în spitale publice şi clinici de îngrijire private din Torino (Italia), se luptă în justiţie pentru a fi despăgubite de „angajatorii” care le-au furat lunar, timp de 4-5 ani, cu 40% din salariul lor cu justificarea că aceste sume erau vărsate către organismele italiene de stat pentru contribuţiile sociale şi fiscale obligatorii.

Aceste românce, ca şi sute de alte conpatrioate aflate în aceeaşi situaţie, au descoperit întâmplător că datorau statului italian fiecare câte minimum 15.000 de euro, pentru impozite restante!!! În plus, nu beneficiau de asigurare de sănătate, de vechime în muncă sau de drept la pensie. Se pare că nu li se plătiseră niciodată obligaţiile către stat, şi, mai mult, că nu erau angajate de spitalele şi clinicile în care munceau de atâţia ani.

Infirmierele românce plecaseră la muncă în Italia cu „ajutorul” italianului Vincenzo Fedele, de 55 de ani, şi al româncei Didina Dărăbanu, de 59 de ani. Aceştia racolau infirmiere românce şi le găseau de muncă în domeniul medical în Italia, contra unui comision imens, angajându-le pe o firmă care nu plătea niciun fel de contribuţii statului italian.

Cei doi au reuşit, în decursul a 10 ani să îşi aproprieze aproximativ 600 de milioane de euro, profitând de buna credinţă a infirmierelor românce!!!
Încă din anul 2000, Vincenzo Fedele şi Didina Dărăbanu racolau infirmiere pe care le plasau în diferite clinici, neplătind însă contribuţiile cuvenite statului italian. Femeile erau aduse la muncă în Italia prin societatea de recrutare a forţei de muncă Il Sole, transformată apoi în Consult enteprise S.R.L. şi devenită ulterior Studio Ipsia. Obţinerea postului costa 2.000 de euro, plus eventuale comisioane pentru obţinerea cărţii de sejur şi a titulaturii de infirmiere în Italia, precum şi pentru înscrierea la cursuri de italiană. Se negocia un salar de 9-10 euro/oră, respectiv 13 euro/oră pentru orele suplimentare de muncă, şi se făcea promisiunea de vărsare a contribuţiilor sociale şi fiscale în valoare de aproximativ 40% din salariul lunar.

Printre spitalele publice şi clinicile private în care româncele erau „angajate” se numără: spitalul public Martini şi clinicile Villa Grazie di Ciriè, Villa Iris e il Papa Giovanni di Pianezza, Villa Adriana di Arignano.