Români păcăliţi şi în Cehia. Atenţie mărită la semnarea contractelor!

Un grup de români care au fost angajaţi la o firmă cehă de construcţii au cerut sprijinul Ambasadei României de la Praga, reclamând că nu şi-au primit salariile, iar reprezentanţii diplomatici vor media marţi o întâlnire între aceştia şi delegaţi ai firmei.

Ministerul român al Afacerilor Externe (MAE) a comunicat, duminică, la solicitarea MEDIAFAX, că Ambasada României de la Praga cunoaşte cazul grupului de 40 de cetăţeni români care au venit la muncă în Cehia şi a declarat că este în contact cu aceştia.

Potrivit MAE, reprezentanţii ambasadei se vor întâlni marţi cu cele două părţi, respectiv cu muncitorii români şi cu angajatorul ceh, pentru medierea şi rezolvarea situaţiei.

Românii reclamă faptul că angajatorul nu doreşte să-i plătească pentru munca prestată. Pe de altă parte, reprezentanţii firmei la care sunt angajaţi, o companie de construcţii, susţin că românii nu şi-ar îndeplini atribuţiile înscrise în contract.

Revin la veşnicul sfat: acordaţi atenţie mărită textului din contractele pe care le semnaţi.

Asiguraţi-vă, ÎNAINTE DE SEMNARE, că aţi înţeles toţi termenii contractuali, cu privire la responsabilităţile pe care le aveţi, beneficiile pe care vi le garantează angajatorul, salariul net pe care îl primiţi, condiţiile de plată, etc.

Români în UK, sclavi la cules şi ales de cartofi

Ture de 8 ore/zi epuizante, pentru salarii de mizerie de puţin de 20 lire sterline/zi. Aceasta este situaţia disperată a sute de muncitori români, descrisă şi într-un reportaj publicat de cotidianul englez „Sunday Mail”.

Despre ce este vorba? Nenorocoşii români muncesc în Marea Britanie, la firma Roosters din Lanarkshire, Scoţia, care se ocupă cu prelucrarea cartofilor. Este adevărat, sunt plătiţi cu salariul minim naţional (5,73 lire sterline BRUT/oră!!!), dar românii, la fel ca şi ruşii şi slovacii, sunt puşi să plătească 25 de lire sterline pentru echipamentul pe care îl poartă şi 5 lire sterline/zi pentru autobuzul cu care fac naveta zilnică. La aceste cheltuieli se adaugă chiria de 350 -475 de lire sterline/lună.

Astfel, din cele 45,84 de lire sterline câştigate zilnic, nu le rămân mai mult de 20 lire sterline. Nu am fi crezut, nu?, căci ei lucrează, totuşi, pentru o firmă, parte a imperiului multimilionar al fraţilor scoţieni Alan şi Ronnie Bartlett, care este una dintre cele mai mari procesoare de vegetale cu o cotă de 10% din piaţa britanică.

Sfatul meu

Dacă doriţi să vă încercaţi norocul în Marea Britanie, la muncă în agricultură, asiguraţi-vă, cel puţin:

· Să cunoaşteţi numele firmei/persoanei pentru care veţi lucra în Marea Britanie,

· Să aflaţi cât mai multe infomaţii depsre agenţia cu care semnaţi contractul. În Marea Britanie nicio agenţie de recrutare sau de consiliere nu funcţionează legal dacă nu este înscrisă în registrul Gangmasters Licensing Authority.

Atenţie prin cine plecaţi la muncă în străinătate!

Niciodată nu eşti destul de prevăzător când vine vorba de organizarea plecării la lucru în străinătate. Iată de ce este întotdeauna cu mult mai bine să apelaţi la organismele publice sau la agenţiile de recrutare serioase care se ocupă de intermedierea plecărilor cu contracte de muncă.

Mai jos aveţi cazul unui cetăţean român care dorea să muncească în străinătate şi care a fost păcălit. Exemplul este însă şi unul pozitiv întrucât persoana în cauza a făcut mici investigaţii la organismele de stat pentru a se asigura dacă viitorul angajator era o persoană juridică de încredere sau nu şi s-a decis, într-un final, să solicite ajutorul inspectoratului teritorial de muncă din localitatea sa.

Dl. N.A. s-a adresat unei firme din România în vederea obţinerii unui loc de muncă în Franţa sau în Italia. În urma achitării comisionului de mediere de 500 RON, dlui N. i-au fost prezentate 2 oferte de muncă: una în Franţa şi cealaltă în Italia. Dl N. a dorit să se asigure că totul este în regulă şi a verificat firma italiană pentru care urma să lucreze la Camera de Comerţ din Italia. Cu această ocazie descoperă ca “angajatorul” italian nu figura în registrul de comeţ italian. Fapt care l-a pus serios pe gânduri. În plus, la semnarea contractului, dânsul observă că respectiva ofertă de angajare, pe care trebuia să o semneze, i-a fost prezentată în 2 exemplare care nu erau defel identice. Dl. N. s-a decis atunci să refuze cele 2 oferte.

Ulterior, Dl. N. a semnat totuşi un contract de mediere cu agenţia română de ocupare a forţei de muncă şi a achitat un nou comision de mediere (echivalentul în RON a 450 de euro), „beneficiind”, ca urmare a acestui fapt, de o nouă ofertă de muncă în Franţa.
Deşi în contractul de mediere se preciza că angajatorul era cu sediul în Franţa, din alt document, înmânat cetăţeanului român, reieşea că angajatorul francez avea sediul în România, la o adresă la care a funcţionat o altă firmă de plasare a forţei de muncă în străinătate, a cărei activitate era temporar suspendată ca urmare a încălcărilor legislaţiei în vigoare. De asemenea, contractul de mediere preciza că lucrătorul român urma să fie detaşat în Franţa, iar nu angajat ca şi muncitor străin în Franţa.

Medierea angajării în străinătate a acestei persoane nu s-a finalizat nici în acest caz, însă, în urma insistenţelor cetăţeanului român, agentul de mediere i-a prezentat o ofertă de muncă în Cipru. Totodată, i s-a solicitat achitarea sumei de 150 de euro, cu titlul de taxă pentru procesarea documentelor pe teritoriul cipriot, sumă care a fost virată în contul unui cetăţean cipriot, frecvent reclamat de lucrătorii români din Cipru. Ulterior s-a constatat că suma respectivă reprezenta doar o parte din comisionul de 700 de euro reţinut din salariul lucrătorilor români care se angajau în Cipru prin intermediul acestui cetăţean cipriot.

Concluzii

1. Este important să verificaţi atât agenţiile de ocupare a forţei de muncă din România care oferă locuri de muncă în străinătate (apelând la inspectoratul teritorial de muncă în raza căruia se află sediul firmei respective), cât şi agenţiile de ocupare a forţei de muncă din străinătate sau firmele angajatoare din străinătate (la Registrul Comerţului din statul respectiv)!
2. Este necesar să se urmărească cu maximă atenţie prevederile contractului de mediere!
3. Poate fi refuzată semnarea contractului de mediere în cazul în care anumite clauze nu sunt clare sau sunt considerate excesive!

Muncitori români neplătiţi de abator german

32 de mucitori români plecaţi la muncă în Germania au fost înşelaţi de agenţia care i-a recrutat la începutul lunii noiembrie 2009.

Românilor li se promisese salariul de 7,50 euro/oră ca şi tranşatori de carne într-un abator din orăşelul german Oldenburg, filială a lanţului de abatoare Danish Crown din Danemarca. Schema înşelăciunii este însă cu mult mai complicată. Românii nu erau, în fapt, angajaţi nici de abatorul german, nici de compania daneză Danish Crown. Ei lucrau, fără să o fi înţeles, în numele unei agenţii de recrutare din Cipru, ATLANCO LIMITED, care, printr-o agenţie de plasare a forţei de muncă din Irlanda, încheiase contractele cu românii.

După o lună de lucru, în ziua salariilor, românii au descoperit cu stupoare că cei 7,5 euro/oră se transformaseră în 3 euro/oră. Din cei 32 de conaţionali, doar unul şi-a primit salariul pe luna decembrie, însă calculat la 3 euro/ora.
Atunci a înţeles presa germană şi daneză schema. Anume, faptul că există o directivă UE care permite unei companii dintr-un stat UE (abatorul german) să angajeze personal provenind dintr-un alt stat UE, prin intermediul unui subcontractant (agenţiile de recrutare din Cipru şi Irlanda). Directiva UE respectivă acceptă, de asemenea, ca salariile muncitorilor să fie calculate la nivelul tarifelor minime din ţara în care este înregistrată agenţia de recrutare.

Iată cum, muncitorii români încheiaseră, în realitate, un contract de colaborare cu agenţia irlandeză, singura răspunzătoare de asigurarea salariilor lor, fiind supuşi respectării condiţiilor în vigoare din legislaţia irlandeză.

Poliţia germană s-a autosesizat, cazul fiind încă în cercetare. Între timp, cei 32 de români au rămas fără salariile pe decembrie 2009 şi ianuarie 2010…

Site de verificare agenţii/firme angajatoare din S.U.A. şi Canada

Pentru a te lămuri mai bine poti intra pe www.bbb.org şi acolo dai „search“ în baza de date a Biroului pentru orice:

• Nume de companie, americană sau canadiană,
• Număr de telefon,
• Codul postal, sau
• Pentru a afla care este profilul companiei de care eşti interesat(ă).

Rezultatele obţinute pot fi, mai apoi, filtrate în funcţie de stat sau de profilul companiei.

Muncitori români păcăliţi cu vize de muncă în S.U.A. false

Hotelurile de americane lux Walt Disney World's Swan and Dolphin Resort şi Westin Imagine, din Orlando, sunt date în judecată de muncitori români, brazilieni, filipinezi, arabi şi dominicani pentru că nu au fost plătiţi pentru munca prestată, şi anume peste 160 de ore!!

Cele 2 hoteluri refuză să le plătească românilor salariile datorate întrucât susţine că nu sunt angajaţii lor. Este adevărat că românii plecaseră la muncă în S.U.A. prin firma de intermedieri VR Services, care, în urma unei investigaţii internaţionale de fraudă, a fost închisă şi dată în judecată. Hotelurile susţin, în consecinţă, că nu mai e problema lor dacă muncitorii sunt sau nu plătiţi, din moment ce nu sunt angajaţi ai hotelului cu un contract clar de muncă.

Pe de altă parte, însă, românii şi ceilalţi colegi ai lor munciseră peste 160 de ore, într-o lună, având promisiunea că erau plătiţi la un tarif de 7,5 dolari pe oră.
De altfel, dintr-o statistică internaţională reiese faptul că din ce în ce mai multe lanţuri hoteliere preferă să angajeze personal pentru muncile de jos prin subcontractori, pentru a evita să fie trase la răspundere în momentul în care angajaţii nu sunt trataţi corespunzător.

Printre celelalte hoteluri cu care colabora firma VR Services se numără: Hilton Walt Disney World Resort, Hilton Orlando Bonnet Creek, Hyatt Regency Orlando International Airport, Marriott SpringHill Suites at SeaWorld şi Sheraton Safari Hotel and Suites.

Care ar fi morala?
1. Interesaţi-vă întotdeauna de legislaţia muncii din ţara în care doriţi să plecaţi la muncă;
2. Informaţi-vă dacă este sau nu nevoie de muncă şi de unde se obţine sau de ce documente aveţi nevoie.

Atenţie la falsele oferte de muncă în agricultură în Grecia!

Revin şi revin la acelaşi sfat: acordaţi atenţie deosebită ofertelor de locuri de muncă în străinătate! Lucrul în străinătate este un job ca oricare altul, în funcţie de domeniul în care doriţi să vă angajaţi, având foarte multe avantaje, mai ales de ordin financiar. DAR, la fel cum în România angajatorii sunt împărţiţi în două categorii, respectiv angajatori cinstiţi vs. angajatori necinstiţi, tot astfel stau lucrurile şi cu firmele din străinătate.

În consecinţă, verificaţi întotdeauna cât de reală este oferta respectivă dar şi cât de serioasă este persoana sau firma cu care semnaţi contractul de muncă. ESTE FOARTE IMPORTANT SĂ PLECAŢI LA LUCRU ÎN STRĂINĂTATE CU CONTRACT DE MUNCĂ REAL!

Exemplu:

44 de oameni din localitatea Slobozia Bradului, judeţul Vrancea, au ajuns sclavi pe o plantaţie din Grecia. Aceştia plecaseră ştiindu-se angajaţi la cules de portocale. Munceau câte 16 ore pe zi, dormeau în corturi improvizate din folii de plastic, fără acces uşor la apă sau electricitate. Iar, la finele primei luni, nu au fost nici plătiţi, deşi li se promisese un salariu de 30 euro/zi de muncă. Pare-se că, timp de 2 săptămâni, din munca lor, nu reuşiseră să îşi plătească nici măcar transportul iniţial!!!!. În schimb plătiseră, la plecarea din România, 480 de lei de căciulă „taxă de transport”...
Românul responsabil de această înşelăciune se numeşte Viorel Ivancea, zis Marcel Ursaru, de loc din Slobozia Bradului, dar mutat în Bucureşti, probabil pentru a nu fi linşat de consăteni?!...

Sfârşitul poveştii: După două săptămâni, disperaţi, oamenii l-au sunat pe primarul localităţii de baştină pentru a-i cere ajutorul. Pentru 22 dintre ei, familiile au pus mână de la mână şi i-au adus acasă. Ceilalţi, însă, au rămas în Grecia, sperând că vor fi totuşi plătiţi pentru munca lor...