Atenţie prin cine plecaţi la muncă în străinătate!

Niciodată nu eşti destul de prevăzător când vine vorba de organizarea plecării la lucru în străinătate. Iată de ce este întotdeauna cu mult mai bine să apelaţi la organismele publice sau la agenţiile de recrutare serioase care se ocupă de intermedierea plecărilor cu contracte de muncă.

Mai jos aveţi cazul unui cetăţean român care dorea să muncească în străinătate şi care a fost păcălit. Exemplul este însă şi unul pozitiv întrucât persoana în cauza a făcut mici investigaţii la organismele de stat pentru a se asigura dacă viitorul angajator era o persoană juridică de încredere sau nu şi s-a decis, într-un final, să solicite ajutorul inspectoratului teritorial de muncă din localitatea sa.

Dl. N.A. s-a adresat unei firme din România în vederea obţinerii unui loc de muncă în Franţa sau în Italia. În urma achitării comisionului de mediere de 500 RON, dlui N. i-au fost prezentate 2 oferte de muncă: una în Franţa şi cealaltă în Italia. Dl N. a dorit să se asigure că totul este în regulă şi a verificat firma italiană pentru care urma să lucreze la Camera de Comerţ din Italia. Cu această ocazie descoperă ca “angajatorul” italian nu figura în registrul de comeţ italian. Fapt care l-a pus serios pe gânduri. În plus, la semnarea contractului, dânsul observă că respectiva ofertă de angajare, pe care trebuia să o semneze, i-a fost prezentată în 2 exemplare care nu erau defel identice. Dl. N. s-a decis atunci să refuze cele 2 oferte.

Ulterior, Dl. N. a semnat totuşi un contract de mediere cu agenţia română de ocupare a forţei de muncă şi a achitat un nou comision de mediere (echivalentul în RON a 450 de euro), „beneficiind”, ca urmare a acestui fapt, de o nouă ofertă de muncă în Franţa.
Deşi în contractul de mediere se preciza că angajatorul era cu sediul în Franţa, din alt document, înmânat cetăţeanului român, reieşea că angajatorul francez avea sediul în România, la o adresă la care a funcţionat o altă firmă de plasare a forţei de muncă în străinătate, a cărei activitate era temporar suspendată ca urmare a încălcărilor legislaţiei în vigoare. De asemenea, contractul de mediere preciza că lucrătorul român urma să fie detaşat în Franţa, iar nu angajat ca şi muncitor străin în Franţa.

Medierea angajării în străinătate a acestei persoane nu s-a finalizat nici în acest caz, însă, în urma insistenţelor cetăţeanului român, agentul de mediere i-a prezentat o ofertă de muncă în Cipru. Totodată, i s-a solicitat achitarea sumei de 150 de euro, cu titlul de taxă pentru procesarea documentelor pe teritoriul cipriot, sumă care a fost virată în contul unui cetăţean cipriot, frecvent reclamat de lucrătorii români din Cipru. Ulterior s-a constatat că suma respectivă reprezenta doar o parte din comisionul de 700 de euro reţinut din salariul lucrătorilor români care se angajau în Cipru prin intermediul acestui cetăţean cipriot.

Concluzii

1. Este important să verificaţi atât agenţiile de ocupare a forţei de muncă din România care oferă locuri de muncă în străinătate (apelând la inspectoratul teritorial de muncă în raza căruia se află sediul firmei respective), cât şi agenţiile de ocupare a forţei de muncă din străinătate sau firmele angajatoare din străinătate (la Registrul Comerţului din statul respectiv)!
2. Este necesar să se urmărească cu maximă atenţie prevederile contractului de mediere!
3. Poate fi refuzată semnarea contractului de mediere în cazul în care anumite clauze nu sunt clare sau sunt considerate excesive!